Pielea Shell Cordovan

Shell Cordovan – acest tip de piele este un material de bază pentru anumite articole de lux din piele, însă vă puteți întreba ce face acest tip de piele de cal atât de specială încât costă sute de euro o pereche de pantofi sau un portofel spre exemplu.

Istoria Shell Cordovan

Vizigoți – Regele Alaric – est. 400 î.Hr.

Pielea a fost produsă și folosită încă din anul 2200 î.Hr., dar prima utilizare documentată a pielii de cal Shell Cordovan a fost în Spania secolului al VII-lea de către vizigoti și eventual, de mauri.

Orașul Cordoba, din care Shell Cordovan și-a derivat numele, a fost un centru remarcat pentru tăbăcirea pieilor.

Pielea tradițională Cordovan din Cordoba, Spania a luat amploare în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, fiind folosită de meșteșugarii pricepuți in a tăbăci și prelucra piele de cal decorate cu precizie, cum ar fi tablouri, scuturi și armuri sau alte obiecte decorative.

Meryan în Cordoba

Galerie de pielărie – Meryan, Cueros de Córdoba

Chiar și astăzi, puteți găsi artizani precum Meryan în Cordoba, care încă păstrează tradiția pielii cordovan (uneori, de asemenea, denumită Cordoban).

Datorită calităților, frumuseții și durabilității sale, și-a găsit drumul către regalitatea spaniolă, care a facilitat răspândirea pielii Cordovan în toată Europa și în lume prin contacte cu alte familii regale.

Abia în secolul al XIX-lea, Shell Cordovan a fost conectată cu tipul specific de Shell culoarea bronzului care este folosit astăzi. La mijlocul secolului, tăbăcarii germani și olandezi au ajuns în SUA cu comerțul lor de piei lucioase „Cordwainers”, care se traduce prin „obiecte de oglindă”. Numele este o referire la faptul că cordovanul lustruit realizează un finisaj asemănător unei oglinzi. Profesiunea lor a devenit cunoscută sub numele de „Cordwainers”.

Shell cordovan se remarcă pentru o strălucire naturală înaltă ca a sticlei, de unde și termenul „obiect de oglindă” acestea fiind denumită și “coaja cordovană”.

În secolul al XIX-lea era o piele groasă, dură, apreciată mai mult pentru natura sa durabilă decât pentru aspectul ei deosebit. Aceasta a fost utilizată în mod obișnuit pentru uneltele de îngrijit barba și mai exact briciul de ras ce se ascuțea pe o curea din această piele, până când aparatul de ras cu lama a apărut în jurul Războiului Mondial și industria de Shell Cordovan a trebuit să pivoteze către un nou produs.

La începutul secolului XX, tăbăcariile americane au îmbunătățit și mai mult tehnicile de tăbăcire pentru a face “coaja cordovană” mai moale și mai potrivită pentru încălțăminte.

În 1910, Wolverine și-a făcut reclamă la cizmele și mănușile din cordovan că fiind o „piele moale” – Shell Cordovan.

Pielea Shell Cordovan – unde o găsim?

Piele Shell Cordovan - Zona din pielea animalului

Astăzi, doar câteva fabrici din lume pot produce Shell Cordovan tăbăcit vegetal cu tanini naturali.

Printre ei, cel mai recunoscut este Horween, care are sediul în Chicago – USA și Maryam cu sediul in Toscana – Italia.

În ziua de azi stilul cu pielea Shell Cordovan parcurge linia dintre casual și elegant; casual datorită istoriei sale ca material de îmbrăcăminte și, din partea opusă, elegant, datorită prețului și rarității mai mari.

Majoritatea mărcilor ce folosesc “coaja de cordon” pentru încălțăminte, construiesc mocasini, pantofi casual sau varietate de cizme.

Producția si tabacitea pielii pentru a obtine Shell Cordovan este incredibil de complexă.

Minim opt luni și mai mult de o sută de procese sunt necesare pentru a produce o piele utilizabilă și, prin urmare, foarte puține tăbăcării din lume încă mai produc acest tip de piele.

Procesul de tăbăcire Shell Cordovan

Proces de tăbăcire – Piele Shell Cordovan

Tăbăcirea este un proces care face două lucruri de bază: oprește procesul de descompunere naturală și dezvoltă caracteristicile dorite ale pielii.

Totul începe cu piei de cal conservate cu sare. Ajung la tăbăcărie unde sunt selectate și decupate manual.

Doar porțiunea de fund a pielii este tăbăcită ca Shell Cordovan. Între vasele de tăbăcire pentru a îndepărta părul, acestea sunt supuse unor tratamente specifice în procesul de tăbăcire.

Sunt apoi tăbăcite în vase folosind soluția de tăbăcire proprie a tăbăcăriei unde sunt produse, care printre altele constă din coaja de castan și coaja altor pomi, precum și anumite rășini.

Pieile de cal sunt puse în rame care se agită constant. Acest lucru asigură că taninii sunt agitați și pieile sunt tăbăcite uniform și în profunzime.

După zeci de zile, pielea de cal este scoasa din soluție și apoi rasa pentru a expune partea de shell ce prezintă interes.

Ulterior, este introdus într-un alt ciubăr cu o soluție mai puternică și tăbăcit încă 30 de zile.

Cele două stadii de tăbăcire nu pot fi grăbite, altfel doar fibrele exterioare ale pielii vor fi pătrunde de tanini, în timp ce interiorul ar fi încă brut.